“In cat timp ti-ai propus sa-l termini?” m-a intrebat Catalin inaintea maratonului.
Deja stiam ca sunt inconjurat de oameni faini, oameni care stiu ca intr-un maraton, la fel ca in viata, nu conteaza sa fii pe primul loc ci sa te depasesti pe tine.
Aceasta a fost prima invatatura din ziua de duminica, 9 octombrie 2011 cand am alergat primul semi-maraton (21 km) la Maraton Timisoara 2011 in 1:56:26. Deja simteam ca vor urma altele.
Cum am inceput cu sportul
Am inceput sa alerg in clasa a 9a ca sa imi “racoresc creierul”, sa ma “resetez”. Cand eram stresat, cand aveam probleme sau cand trebuia sa consum putina energie imi luam treningul si alergam.
A urmat o pauza, datorita vietii de liceean, pana in facultate cand am observat cum kilogramele se aduna datorita shawormelor din Complexul Studentesc si a vietii de noapte mai mult decat active.
Am inceput sa merg la sala, eram 10 in prima luna … 4 in a doua iar in a treia mai mergeam doar ca sa nu spun ca am cedat.
Sala nu era pentru mine, daca mergeam seara viata mea sociala era zero, daca mergeam dimineata trebuia sa ma trezesc prea repede … trebuia sa gasesc o alternativa.
M-am pus serios pe cautari, am luat toate materialele de pe internet si am gasit un program de sport care da rezultate, un program care este recomandat in strainatate oamenilor ocupati. M-am dedicat exclusiv programului, timp de 3 luni de zile m-am tinut obsesiv de el iar rezultatele nu au intarziat sa apara. Ca sa reusesc m-am folosit de tehnica Succesul Aduce Succes … si aceasta mi-a adus succes!
Sportul a reintrat in viata mea! Impreuna cu el a venit si o realizare.
Am realizat ca nu trebuie sa aleg drumul comun, drumul pe care-l fac toti ci sa aleg drumul meu, pe care ma simt eu confortabil si care sa ma duca inspre rezultatele dorite. Nu am ales sala unde imi era greu sa merg, am ales sa fac sport acasa, unde imi era greu sa ma motivez. Aceasta a fost a doua invatatura.
Start
Acestea imi treceau prin minte cand se dadea startul … 3, 2, 1 … START!
In ultimul an am mai alergat 13 km de vreo 3 ori; pe acestia stiam sa-i fac si nu am fost surprins cand primii 15 km din cursa au fost floare la ureche. Nu m-am grabit, fiind prima mea cursa scopul meu era s-o termin, nu sa fac un record. Alergam la pas, primii 10 kilometri cu 5 minute pe kilometru, stiam ca nu-mi era greu.
KM 15
Pe urma a venit kilometru 15. De aici totul s-a schimbat! Am simtit fiecare denivelare ca pe o panta abrupta, rezervoarele mele de energie erau secate si tot ce vedeam era linia albastra. Stiam ca trebuie sa urmaresc linia albastra, trebuie sa urmaresc linia albastra …
Am luptat pentru fiecare pas facut. Mintea imi era invadata de intrebari: oare mai are sens? nu am alergat destul? am ceva de demonstrat? daca ma opresc acum deranjeaza pe cineva? ce-ar fi sa merg la pas?
Taci!
Asa le strigam neuronilor mei care erau in revolta; niciodata nu trecusera prin asa ceva si incercau sa ma determine sa renunt. Dar eu nu vroiam sa renunt! Inima imi zicea ca pot, sufletul imi spunea ca pot … dar mintea spunea ca nu mai pot.
Taci!
Aceasta este a treia invatatura pe care am luato din prima mea alergare la maraton. Mintea e facuta sa gandeasca, sa argumenteze in favoarea starii de bine. Dar uneori trebuie sa treci printr-o stare de disconfort ca sa-ti fie si mai bine! Uneori e bine sa-ti ignori logica si sa dai inainte pentru a ajunge unde-ti doresti.
1:56:20 1:56:21 1:56:22 1:56:23 1:56:24 1:56:25 1:56:26
FINISH!
Am terminat cursa! Am castigat! Am realizat ce mi-am propus! Zambesc … si nu ma mai opresc.
Nu ma mai opresc pentru ca picioarele ma forteaza sa mai merg o suta de metri … pur si simplu alerg fara control.
Beau apa, mananc banane si imi imbratisez colegii; a fost extraordinar! Am invins! Am terminat cursa!
A fost o experienta superba si, conform tehnicii Succesul Aduce Succes, ma simt extrem de motivat sa particip la urmatorul maraton. Voi mai alergat 2 semi-maratoane dupa care trec la marea cursa de 42 km, maratonul!
Ce am invatat alergand primul meu maraton?
- Intr-un maraton, la fel ca in viata, nu conteaza sa fii pe primul loc ci sa te depasesti pe tine.
- Am realizat ca nu trebuie sa aleg drumul comun, drumul pe care-l fac toti ci sa aleg drumul meu, pe care ma simt eu confortabil si care sa ma duca inspre rezultatele dorite.
- Mintea e facuta sa gandeasca, sa argumenteze in favoarea starii de bine. Dar uneori trebuie sa treci printr-o stare de disconfort ca sa-ti fie si mai bine! Uneori e bine sa-ti ignori logica si sa dai inainte pentru a ajunge unde-ti doresti.
Te rog sa mai citesti o data sfaturile acestea. Si inca o data. Gandeste-te acum cum poti sa le aplici in viata ta si lasa-mi un comment in care scrii “voi aplica”. Doar atat, “voi aplica”. Vreau sa stiu daca citind despre experienta mea consideri ca ai ceva de invatat si vei aplica aceste sfaturi!
PS: Febra musculara a tinut vreo 3 zile, nu puteam nici macar sa cobor scarile. Azi am scapat si de durerea din genunchi si ma simt fresh si cu chef de alergare. Am iesit la o fuga, pa’pa!
PPS: Nu uita sa lasi commentul: “voi aplica”.